miercuri, 1 februarie 2012

Errare humanum est, sed perseverare diabolicum

Motivare pentru absenta: Am fost tacut pe blog atata vreme tocmai pentru ca am considerat ca nu  prea mai intereseaza pe nimeni postările mele şi continui să cred asta, deoarece nu am primit niciun mesaj care să mă indemne să reaiau această îndeletnicire. Totuşi, revin în seara asta pentru că nu mă pot abţine să comentez evenimentele care ne-au inundat de 3 săptămâni încoace.
Acum vreo două seri parcurgeam drumul de la soră-mea spre casă (vreo 300 de metri) şi îmi  îngheţaseră maţele de frig când m-a curpins brusc ruşinea: eu dârdâiam de ici până colea în timp ce nişte oameni absolut minunaţi  tremurau zi de zi în Piaţa Universităţii preluând cu un curaj supraomenesc problemele întregii societăţi, ţinute sub capac timp de 20 de ani şi hotărâţi  să reziste până la capăt.
Acum vreo şapte luni, apărea în revista România Culturală o intervenţie de-a mea în cadrul Şcolii de Vară de la Sighet pe problematica comunismului. Acolo spuneam ca mi-e ruşine că nu fac suficient de mult pentru elevii mei pentru ca ei să devină OAMENI şi-mi dau seama că există o fractură între ceea ce noi predăm la şcoală şi atitudinea sobră, demnă, impozantă chiar şi cea umilă, servilă faţă de oameni şi vremuri pe care o avem în societate.
http://www.romaniaculturala.ro/articol.php?cod=16931
Am stat si m-am gandit că dacă elevul ne-ar vedea pe stradă cum ne comportăm în faţa unui grangure d-ăsta răsărit din neant cu veleităţi de mare aspirant politic (am văzut chestii d-astea pe la unele serbări şi festivităţi şcolare şi m-au scandalizat profund), ar fi foarte contrariat de lipsa noastră de verticalitate.
În seara cu gerul cumplit de care vorbeam, am avut această revelaţie a duplicităţii mele şi nu pentru că aş face temenele în faţa lui X-ulescu sau Ţ-uleanu, ci pentru că în loc să fiu în piaţă lângă semenii mei, prefer să le ţin pumnii din faţa televizorului şi să nu cedeze ei înaintea guvernului.
Am găsit atunci răspunsul la o întrebare care mă framânta de mult: unde sunt cel 90% de nemulţumiţi de regimul actual, când pe unde trec nu se vaită nimeni, ba din contră toţi îşi umplu sacoşile prin supermarket-uri şi râgâie a mici şi bere la terase? Răspunsul e: stau ca mine la televizor, se dau cocoşi la căldură şi aşteaptă ca o mână de oameni să le facă dreptate ca apoi să iasă şi ei, triumfalişti şi să clameze paternitatea schimbării.
Daca acum 22 de ani, imediat după revoluţie, neînvăţaţi cu libertatea, ceream să vină din nou cineva să ne înveţe ce-avem de făcut (adică ne doream un comunism cu burta plină şi fără Ceauşescu) acum aşteptăm ca alţii să ceară drepturi şi în numele nostru a celor comozi şi friguroşi.
Mi închipui pe ăia de înjurau în casă cu talonul în mână că nu-ţi mai puteau înmatricula maşina din cauza taxei exorbitante cum s-au bucurat când au vazut că unii prin miezul Bucureştiului au pus pe tapet şi chestia asta şi culmea - chiar s-a rezolvat! Dacă ar mai striga-o şi pe aia cu "să ne bage lumină pe scară" ar fi perfect! Adică uite că se mai găseşte unul care să mă reprezinte şi pe mine şi să sufere în frig şi foame şi pentru binele meu. Suntem un popor de "muşte la arat" ca în celebra fabulă. Ne place să stăm la căldură, să nu ne obosim şi să ne vină totul pe tavă. Acum 50 de ani aşteptam să vină americanii şă să ne scape de Dej şi Ana Pauker, iar acum să vină lumea în piaţă şi să ne scape de Boc şi Udrea.
Când vom avea curajul sau "ne vom face timp" noi cei 90% de nemulţumiţi să ieşim măcar 10 secunde în poarta casei şi să strigăm "nu-mi mai place", "nu mai suport", luaţi-vă găleţile inapoi" etc? Să vadă "cine trebuie" că nu ne vom mai vinde iar pentru un pix şi o umbrelă?
Probabil, nu prea curand!
Şi mi-e ruşine pentru asta! Mi-e ruşine că deşi greşim foarte des, a început să ne placă, astfel că fie nu mai recunoaştem eroarea, fie ne sperie schimbarea, indreptarea...

sâmbătă, 25 iunie 2011

Nasterea unei trupe - The Villagers

Vreau sa scriu azi despre un subiect care-mi face mare placere si pe care il pot considera una dintre putinele impliniri de care am avut parte pana la aceasta data si anume de punerea pe picioare a unei trupe de liceeni pe care am numit-o THE VILLAGERS.
Ideea acestei formatii mi-a venit acum doi ani cand m-am transferat la liceu si am inceput sa privesc mai atent la preocuparile celor pe care urma sa-i educ. Pe langa acele acte reprobabile pe care le-am tot comentat, am vazut la multi copii si tineri o aplecare catre muzica, a carei radacini era in cazul unora snobismul (aveai priza la gagici daca umblai cu parul pe ochi si cu chitara in spate), iar la altii provenea din talent pur. Ei bine, pe acestia din urma am incercat sa-i identific si sa-i coalizez intr-o miscare culturala.
Pe parcursul sem I am avut suficinete discutii libere cu elevii incercand sa le creez o deschidere, o apetenta catre dialog, o renuntare la sabloane, la starea de crispare sau de vegetatie in care multi se zbateau. Procesul se derula greoi, unii erau incantati de ceea ce vedeau, insa inertia pozitiei in care fusesera obisnuiti era atat de mare incat nu puteau raspunde conform propriilor dorinte. Am inteles ca poate scoala nu e exact locul propice unor astfel de experimente, desi ar fi trebuit sa fie, asa cale-am propus sa ne intalnim in vacanta intersemestriala la Casa de Cultura. Invitatia am facut-o pentru toti cei care puteau canta, recita, interpreta, dansa sau macar asculta si privi pe ceilalti.
Surpiza a fost de proportii: au venit foarte putini si dintre aceia si-au intrat in rol si mai putin. Cei care au adus si chitara sau vioara s-au putut scoate niciun sunet. Mi-am dat seama ca intre anii copilariei mele in care exprimarea si socializarea prin cuvant era extrem de facila si anii copilariei lor, au trecut secole, nu decenii!
Efectiv le era jena unora de ceilalti pentru ca pe mess aveam seara semnale favorabile si mi se cereau reeditari ale acestor momente. Imi aduc aminte ca intr-o zi a venit Denis, un tip extrem de serios si talentat plin de revolta pentru ca fusese agresat de un grup de golani si ne cerea sa le raspundem idiotilor cu pricina in forta. I-am replicat ca ii vom invinge tocmai atunci cand muzica noastra se va auzi mai tare decat a lor, cand noua nu ne va fi rusine sa recitam in strada, asa cum aia injura, cand nu ne vom mai tupila cu chitarile in spatele blocurilor, lasandu-i pe fumatori si pe betivi sa stea in fata. Nu cred ca a fost foarte convins de solutia mea, dar altceva oricum nu puteam face, mai ales ca intalnirile noastre isi pierdeau tot mai mult din seva.  Am hotarat sa intrerup si sa-mi continui ideile intr-o forma virtuala punand bazele acestui blog. Din cand in cand ma mai vedeam cu baietii si  mai puneam timid de o cantare. La un moment dat, plecand de la ore m-am asezat cu Doriana si cu Nicoleta pe iarba si ne-am expus repertoriul in vazul public. Cred ca marea mea revelatie a fost Victor pe care l-am avut elev inca din clasa a 5-a, dar l-am descoperit abia anul asta prin primavara. Am aflat intamplator in timpul unei ore ca el are chitara electrica acasa si l-am rugat sa vina cu ea a doua zi. Saracul s-a carat cu ea si amplificatorul prin maxi-taxi pentru a-mi face mie si colegilor sai hatarul. Culmea ca desi rasuna scoala de trilurile sale, nimeni din cancelarie "n-a auzit"! Si ne miram de ce multi elevi talentati trec prin scoala intr-un cvazi-anonimat, iesind in evidenta doar pleava. L-a catva timp l-am rugat pe Victor sa repete gestul si atunci am aflat ca pe langa chitara mai stie si cu tobele si un pic cu pianul, ba chiar nici flautul nu-i e strain. Aveam de unde alege, nu iesea de un band, n-aveam bassist, clapar si nici intrumentele necesare, dar puteam injgheba o mica formatie de chitari cu mult peste ce se cam tot auzea la serbari.
Dupa ultimul clopotel, mi-am dat seama ca trebui sa ma apuc de treaba, fiind nevoie de ceva culoare care sa alterneze cu griul omniprezent la toate festivitatile. Impreuna cu Emil si Denis am planuit sa pregatim Hotel California pentru serbarea de sfarsit de an in care eu sa am partea solistica. Denis a propus sa vina si Alina, colega lui de clasa care ne-a incantat cu vocea ei uimitoare. La urmatoarele repetitii a venit si Gabriela, asa ca rolul meu se cam incheiase. Cu toate astea ne aflam abia la jumatatea drumului!
Intr-o zi, plecand cu Emil (Mili) de la repetitii, ne-am intalnit cu Liviu, care si el ducea mandru o chitara in spate. L-am oprit sa ne cante ceva "la banci" si m-a surpins ca n-a ezitat nicio clipa (asta era testul meu: canti in public, facem ceva, te codesti - out!) I-am expus si lui planurile noastre si am aflat de la el ca are bass acasa si chiar stie sa-l foloseasca! - Super, maine vii cu el. Liviu, nu m-a ascultat si pe langa bass l-a adus si pe Iulian pe care pot sa-l numesc de pe acum cel mai mare pianist pe care l-a dat Valea Carcinovului de la Radu lui Anghel incoace. Aveam si basist si clapar. L-am convocat imediat pe Victor care nu participase pana atunci si toti au fost uimiti de ce stie sa faca. El mergea la baterie unde eram descoperiti, dar nu aveam tobe! Tot Liviu ne-a salvat gasind o toba mare, un premier si-un cinel pe la un vecin si asa am putut pune pe roti trupa. Interesant e ca tobele nu ni le-a dat ala si cu betze, asa ca Victor a folosit initial doua pixuri, iar seara am cioplit eu un umeras din lemn pentru a face un bat cat de cat ca lumea. Fetele se auzeau impecabil, deci ii puteam da drumul. Joi de dimineata, pana in serbare am mers in audienta la d-l primar pentru a-i povesti la ce lucrasem si a-i cere sprijinul. A fost incantat si chiar a venit la repetitii promitandu-ne ca ne asigura instrumentele lipsa: tobele (ca alea pe care le aveam erau slabute rau), o chitara electrica (Emil canta pe chitara lui Victor - electro-acustica) si o orga (Iulian folosind pe scena pianul). Repetitia a mers super asa ca eram pregatiti pentru prima iesire in public. Singurul lucru important care ne lipsea si fara de care nu puteam aparea pe scena era numele. Am mers acasa incercand tot felul de combinatii care sa cuprinda initialele prenumelor lor si care sa aiba si un sens. Formatia se stabilizase in urmatoarea componenta: Victor - tobe, Iulian - pian, Liviu - bass, Alina - voce, Gabriela - voce si Emil -chitara. Asa a iesit The VILLAGERS.  Cu 10 minute inainte  de serbare i-am introdus in program spre surpriza aproape generala si spre indignarea unor colegi si rezultatul a fost ceea ce va invit sa vedeti mai jos. Totodata tin sa le multumesc pentru sprijin d-lor Emil Antohi - directorul Casei de Cultura, unde ne-am desfasurat repetitiile, Florin Ivascu si Alexandru Ene, care fugea de la examene pentru a ne pregati cablurile, statia si microfoanele.
http://www.youtube.com/watch?v=mOcVWEBapio
Dumnezeu a fost cu noi in aceasta perioada si ne-a dat puterea sa ne adunam si sa fim "More than a band"!



vineri, 27 mai 2011

Hey! Teachers! Leave them kids alone! - part. III

Inchei in aceasta seara ciclul dedicat situatiei invatamantului romanesc, avand drept studiu de caz liceul la care lucrez. Ceea ce scriu acum mi-a fost inspirat de niste evenimente de data foarte recenta, care m-au lamurit pe deplin asupra mlastinei in care ne zvarcolim zilnic, dar, pentru prima data, mi-au dat si ceva sperante de mai bine.
Ieri, au avut loc "Zilele scolii", manifestari ce au cuprins si "ultimul clopotel" al claselor terminale - 8 si 12. Fiind ocupat cu dadacitul nepotului meu, nu am putut urmari intreaga manifestare, dar m-au emotionat elevii clasei a 12-a A care au tinut un discurs plin de simtire  pentru diriginta lor, dar au si criticat, intr-o maniera originala, o o parte importanta a corpului profesoral. Astfel, unul dintre elevii de calitate (nu dintre golanii, care injura pe oricine la fiecare pas), a urcat pe scena si le-a multumit doar acelor profesori care s-au aplecat nevoilor elevilor, care i-au invatat ceva, care au fost langa ei la nevoie. "Nu le multumesc celor care au venit la scoala ca la un job obisnuit, doar pentru a-si ridica propria afacere!". Se referea probabil, la acele cazuri, etichetate de mine in prima parte cu numele de "profitori" si care vin la scoala pnetru ca elevul este o excelenta vaca de muls. Nu stiu cati dintre adultii prezenti acolo - profesori sau parinti - au receptionat mesajul, dar e salutar elevii nu mai accepta sa fie invati orice, oricum si de catre oricine.
Zilele trecute, ma aflam la o clasa de-a zecea, din nou o clasa cu un enorm potential. Fetele de acolo "calcasera pe bec" stropindu-se cu apa, fapt ce a alertat conducerea liceului. Directorul a purces prin clase, la vanatoare de pistoale, pet-uri cu dop perforat si alte recipiente. Ajungand in clasa cu pricina, a fost luat la rost de catre elevi ca in loc sa se ocupe de cei care fumeaza pe terenul de sport, de fetele care raman gravide si nasc la varste tot mai fragede, de bataile in toalete, de consumul de droguri, face exces de zel in acest caz de "copilarie cronica". Oficialul scolii  a ramas perplex, raspunzand monosilabic si inventand tot felul de scuze si articole din lege care sa-l dezincrimineze. :"cu fumatorii n-ai ce sa faci, sunt dependenti, nu-i mai poti schimba, ii lasam in pace". "Da, dar sa fumeze in afara scolii", au replicat fetele. "Bâl, bâl, bâl", a spus d-l director. Despre fetele care raman gravide, "legea ne obliga sa le acordam sprijin sa termine scoala. Oricat le-ai informa (nu ca s-ar fi ocupat cineva, dar asa, e frumos de zis), nu rezolvi nimic". Bine bine, dar atunci daca in niciun caz nu se mai poate face nimic, de ce tocmai noi suntem puse la zid ca ne stropim cu apa? "Pentru ca raciti, fetelor!" a replicat directorul si si-a sustinut afirmatia cu un alt sir de "bâl, bâl, bâl".
Asadar, rezumand, e  legal sa vii beat la scoala, sa fumezi pe terenul de sport, sa te droghezi, sa te bati in toaleta, dar nu acceptam ca elevii sa se stropeasca, fiindca apa e uda si pot raci!
Zilele trecute, o eleva imi spunea ca in toaleta este eticheta unui test de sarcina si cam tot atunci un elev de-a noua a fost analizat in consiliu pentru ca ar fi scris pe monitorul unui pc cuvinte injurioase la adresa unei profesoare. Culmea e ca pe respectivul l-am depistat eu beat mai demult la o ora de matematica, dar atunci probabil s-a considerat ca a facut un lucru minor. Sau ne sesizam doar cand raul facut de elevi este indreptat impotriva noastra a profesorilor, ignorand pe cel pe care si-l fac asupra lor!
Totusi, asa cum spuneam, azi sunt optimist. Am vazut in decurs de cateva zile doua cazuri, unul colectiv si celalalt individual, de elevi care iau atitudine fata de mizeria din scoala, fata de nepasare, fata de impostura.






vineri, 6 mai 2011

Taize 2011

Cei care au chef de o excursie ieftina, cu obiective din Ungaria, Germania, Luxemburg, Franta, Monaco, Italia, Austria si care cuprinde activitati de voluntariat si socializare in compania a mii de tineri din toate colturile Europei, a nimerit unde trebuie. Aveti aici toate tatele necesare. Daca nici asta nu e suficient, ne puteti contacta la numerele din josul paginii! Daniel Serafimescu


                       Traseu Taize 2011             

  • Luni, 1 august, ora 22 plecare din Piteşti;
  • Marti, 2 august 2011, ora 12.15 – Budapesta – vizitare 11 ore, plecare, ora 23. Obiective: Castelul Regal, Podurile “Perlei Dunării”, Piaţa Eroilor, Muzeul Naţional, Muzeul de Arte Frumoase, Bastionul Pescarilor, Băile Szechenz, Labirintul Catacombelor (faimoasă galerie subterană), Basilica Sfântul Etienne, Parlamentul, Citadella şi Dealul Gellert,  Biserica Matthias, Insula Margareta, etc.

  • Miercuri, 3 August, ora 8.30, sosire la Munchen. Cazare.
Obiective :  Reşedinţa Regală, Turnul Olimpia, Allianz-Arena Hofbrauhaus (cea mai faimoasă sală unde puteţi asculta muzică tradiţională şi gusta bere tradiţională nemţească), Muzeul BMW, Rathaus (Primăria Nouă), Pinacoteca Veche, Pinacoteca Modernă, Marienplatz, Palatul Nymphenburg, Palatul Dachau, Muzeul de Artă Egipteană, Muzeul Naţional Bavarez, Muzeul German de Capodopere Ştiinţifice şi Tehnologice, Galeria de Sculptură, Grădina Englezească, Opera de Stat Bavareză.

  • Joi, 4 August, ora 11.00, plecare spre Strasbourg.
  • Joi, 4 August, ora 15.00, sosire în Strasbourg. Stationare 3 ore pentru cumpărături şi vizitare.
Obiective : Instituţiile Europene (Parlamentul European, Consiliul Europei, Palatul Drepturilor Omului), Palatul de Rohan, Parcul Orangerie, Catedrala Notre Dame, Mica Franţă (cartierul pe apă), Ceasul Astronomic, Casa Kammerzell, Piaţa Republicii, Muzeul Secretele Ciocolatei, Parcul Citadelei, etc.

  • Joi, 4 August, ora 18.00, plecare spre Luxembourg.
  • Joi, 4 August, ora 19.00, sosire la Luxembourg.  Se stationează până la ora 2.00.
Obiective: Cazematele Bok si Pétrusse, Podul Adolf, Piaţa Constituţiei, Piaţa Armelor, Domeniul Termal,  Palatul Marilor Duci.

  • Vineri, 5 august, ora 7, sosire Paris, cazare şi vizitare.
  • Sâmbătă, 6 august, vizitare Paris.
Obiective: Turnul Eiffel, Muzeul Louvre, Castelul Vincennes, Palatul Versailles, Champs-Elysee, Centrul Pompidou, Grădinile Tuileries, Arcul de Triumf, Muzeul Picasso, Muzeul Orsay, Gradinile şi Palatul Luxembourg, Biblioteca Francois Mitterand, Casa lui Victor Hugo, Casa lui Balzac, Pantheon, Muzeul Vieţii Romantice, Place de la Concorde, Muzeul Omului, Disneyland, La Defense (cartierul nou al Parisului, Micul Manhattan) etc.

  • Sambată, 6 august, ora 24.00. Plecare spre  Taizé (Saône-et-Loire).
  • Duminică, 7 august, ora 7.00, sosire la Taizé. Staţionare până duminică 14 august.
  • Duminica 14 august, ora 15.00 plecare spre Lyon. Între 16.15 - 23.00, vizitare Lyon.  Plecare spre Nissa (Coasta de Azur).
Obiective Lyon: Bazilica Fourviere, Teatrul Roman de Fourviere, Parcul Tete d Or, Piaţa Bellecour (cea mai mare piaţetă din Europa), Parcul Hauteurs, etc.

  • Luni, 15 august, ora 6.30, sosire Nissa (răsăritul soarelui şi plajă).
  • Luni, 15 august, ora 17.30, plecare Monte Carlo.
  • Luni, 15 august, ora 18.00, sosire Monte Carlo.
Obiective: Palatul şi Catedrala, Casinoul, Grădina Exotică şi Grotele Observatorului, Colecţia de maşini vechi, Grădina Japoneză.

  • Luni, 15 august, ora 24.00, plecare Verona (Italia).
  • Marti, 16 august, ora 04,35, sosire Verona, scurtă vizitare.
Obiective : Casa şi balconul Julietei, Arenele din Verona, Place delle Erbe (vechi forum roman devenită piaţă foarte animată),  Castelul Vechi (construit în 1354), Place dei Signori (centrul istoric al Veronei).

  • Marti, 16 august, ora 08.00 Mestre (Italia), cazare Camping Jolly. Cazare în camere de 3 pers., piscină, restaurant şi petreceri tematice în fiecare seară.
  • Miercuri, 17 august, ora 11,30 plecare Venetia. 12.00 – 22.30 vizitare Veneţia.
Obiective: Palatul Dogilor (sec.IX), Palazzo Malipiero (sec.XI), Palazzo Gussoni Grimani Dalla Vida)1556), Fondaco dei Turchi (una dintre cele mai vechi clădiri din Veneţia 1225), Biserica Santa Maria della Salute (sec.XVII), Biserica Santa Maria e San Donato (atestată documentar în sec.VII), Piaţa San Marco, Canal Grande, etc.

  • Miercuri 17 august, ora 21.00, plecare spre Viena.
  • Joi, 18 august, ora 8.00, sosire Viena. Stationare 11 ore.
Obiective: Castelul Schönbrunn, Hoffburg, Apartamentele Imperiale, Muzeul Sisi, Muzeul de Arte Frumoase,  Colecţia de instrumente muzicale vechi, Muzeul Armelor şi Armurilor, Comoara Palatului Imperial, Museums Quartier (în primele 10 ansamble muzeale ale lumii), Opera, Parlamentul, Prater, Catacombele, Primăria, etc.

  • Joi 18 august, ora 18.00, plecare spre Piteşti.
  • Vineri, 19 august, ora 9.00, sosire Piteşti.
Preţul include: Transport cu autocar, cazarea şi diurna şoferilor, taxele de drum, pod, autostradă, parcare, vaporetto Veneţia, cazări Munchen, Paris şi Mestre. Total 300 euro.
În majoritatea ţărilor vizitate intrările la muzee sunt gratuite sau reduse pentru persoanele sub 26 de ani.
Pentru mai multe informaţii :
Prof. Liliana Turturoiu:  Tel. 0723.293.481          Prof. Daniel Serafimescu : Tel. 0726.348.298
Prof. Maria Dumitrescu  Tel. 0766743658            Emma Turturoiu : emanuelle_tbs@yahoo.com

miercuri, 27 aprilie 2011

Hey! Teachers! Leave them kids alone! - part. II

Pentru partea a doua a confesiunii mele legate de jegul din sistemul de invatamant, as dori sa va pun mai inainte in tema cu niste evenimente intamplate anul trecut in preajma examenului de bacalaureat din timpul protestului profesorilor. Cazul a fost amplu prezentat de catre colegul si prietenul meu prof. Dan Fugulin  pe blogul personal, asa ca nu fac altceva decat sa  va directionez catre art respectiv:

http://www.recunoastere.blogspot.com/2010/06/cronica-ultimei-greve.html

Dupa faza cu greva, noi cei implicati "pe bune" si la vedere am ramas convinsi ca inversunarea noastra nu va ramane nesanctionata atat de catre mai marii invatamantului argesean cat si de catre reprezentantii lor la conducerea liceului. Daca in cazul meu si al altora sanctiunile se puteau ridica in cel mai rau caz la a ne trasfera caii de la bicicleta la tricicleta (noi fiind titulari), problema se punea cu totul altfel in situatia suplinitorilor frondori. Acestia urmau sa fie sanctionati in primavara, cand trebuia sa li se constituie catedra pentru anul scolar urmator. Cu putina "bunavointa", ei ar fi fost lasati sub norma si asa liceul scapa de "elementele declasate si rau intentionate".
Unul dintre cei care deranjau teribil era proful de filosofie si logica, suplinitor si participant la evenimentele din vara trecuta. Momentul prielnic pentru a i se aplica "corectia" s-a ivit pe la jumatatea lunii martie 2011, cand conform noii legi a invatamantului suplinitorii pe o catedra viabila, pe care o ocupau si in anul curent, isi puteau depune dosar de titularizare la secretariatul scolii si, prin decizia consiliului de administratie, se puteau titulariza. Desi colegul cu pricina indeplinea toate conditiile, ba mai mult decat atat, fiind si extrem de respectat si apreciat de elevi, conducerea liceului a decis ca e momentul sa-i respinga dosarul si astfel sa-l traga pe tusa. Spre ghinionul lor, in Consiliul de administratie s-au trezit cam singuri, restul membrilor fiind in favoarea petentului. Ca urmare, dosarul trebuia sa ajunga la inspectorat cu solutia de tituarizare. Domnii directori erau decisi sa mearga pana la capat pentru mazilirea opozantilor astfel ca au facut diligente pe la ISJ pentru ca cererea sa primeasca solutie negativa acolo, fapt ce s-a si intamplat.
Aceasta noua mizerie a provocat un nou val de proteste mai ales din partea elevilor. Ei au decis sa-si sustina profesorul prin strangerea unor semnaturi si trimiterea unei petitii conducerii Inspectoratului Scolar Judetean Arges (ISJ-Ag). Domnii directori au aflat de aceasta actiune si au infierat-o cu manie proletara. Si-au permis sa-i ameninte pe elevi ca prin petitia respectiva si-au semnat exmatricularea, i-au chemat pe "capii" actiunii in cabinet pentru ancheta, s-au facut presiuni, s-a cerut numele insitgatorului la revolta, etc.
Acest comportament de tip securist ne-a indignat profund, atat pe mine cat si pe alti colegi, unii dintre noi hotarand chiar ca e momentul sa parasim sistemul la sfarsitul acestui an scolar. Daca tot nu reusim sa facem nimic bun pentru elevii nostrii, macar sa ne retragem acum cat inca nu le facem rau! Elevii au decis organizarea unor actiuni de sustinere in favoarea mea de asta data cerand chiar concursul unor colegi profesori, care mai tarziu au negat cu vehementa orice implicare. Intre altele am aflat ca cei de-a 5-a si a 6-a doreau punerea in scena a unei dramatizari a copilariei mele, pe care ei si-o imaginau pe baza numeroaselor povesti de viata narate de mine. Actiunea nu a mai avut loc datorita altor amenintari si anchete din partea conducerii scolii.
Deja atmosfera era insuportabila...
Va urma...

PS. Pe 24 iunie s-a pronuntat sentinta in actiunea intentata de colegul meu Mihai Fugulin impotriva Inspectoratului Scolar Arges pentru respungerea dosarului de titularizare.Decizia ii este favorabila si ar trebui pusa in aplicare, asta daca ISJ nu ar cere recurs in termen de 15 zile. Sa speram ca decizia ramane definitiva.




joi, 14 aprilie 2011

Hey! Teachers! Leave them kids alone! - part. I

Cam cu 5 saptamani in urma, am luat decizia de a abandona definitiv sistemul de invatamant si de a ma indrepta spre un mediu mai salubru, mai linistit. Invatamantul romanesc a devenit un mare jeg, in care elevii, aidoma celor din videoclipul care mi-a inspirat titlul articolului de fata, sunt indobitociti, mutilati, chinuiti de profesori, in mod deliberat sau involuntar. Minti superioare sau modeste, copiii intra in scoala puri (ma refer la clasa I), cu o dorinta de afirmare, de a invata, de a nu ramane in urma. Ei au un respect pentru scoala, un cult pt d-na invatatoare. Isi asuma cu umilinta sanctiunile si cu demnitate sarcinile.
Pe masura ce timpul trece, aceste caractere se pervertesc. Evident ca la aceasta stare de fapt contribuie din plin familia si societatea, insa eu vreau sa vorbesc acum despre rolul nociv, tot mai nociv al scolii. Elevul invata sa-si falsifice notele in carnet, sa obtina o scutire pe un pachet de cafea, sa minta, sa copieze, toate acestea cu complicitatea profesorului naiv, absent si dezinteresat. Locul jocurilor frumoase si educative din curtea scolii este luat de noianul de injuraturi, batai, aluzii sexuale, pe care profesorii din nou nu le vad si nu le aud. In locul orelor placute, unde elevii numai ochi si urechi asculta plini de incantare si de respect explicatile pline de savoare si de inspiratie ale invatatoarei, te trezesti cu clase goale, anoste, cu elevi jucand carti sau chatuind pe telefon, mancand seminte si mestecand la guma. Profesorul ajunge la ora cu mare intarziere si odata intrat in clasa nu stie cum s-o dea la pace cu elevii sa nu predea sau sa plece cat mai curand. In toata aceasta mocirla ne miram de ce profesorii au ajuns sa nu mai fie respectati si ascultati de elevi. Ei nu mai sunt autoritatile de altadata, modelele, exemplele de viata. Ei sunt niste persoane marunte, care viermuiesc ca si altii in acest balegar, incercand sa gaseasca o pozitie mai buna, mai linistita, mai ferita de intemperii. Acesti minusculi "truditori" ai sistemului, nu pretind nimic si nu primesc nimic. Ei sunt masa de manevra din cancelarie, din consiliile pofesorale, din clasa, din curtea scolii. Elevul nu-l respecta, directorul nu-l respecta, societatea nu-l respecta, statul nu-l plateste.
Grupul viermuitorilor este masiv si compact. El tinde sa se extinda, in dauna unei categorii din ce in ce mai lovite, subrezite, atomizate: MISIONARII. Misionarii sunt in medie sub unul pe scoala! Ei sunt cei care fac din educatie o profesiune de credinta, un apostolat. Ei aduc bani de acasa, lucreaza suplimentar cu elevii, GRATIS, umbla modest imbracat, vorbesc simplu, fac orele cu sarg, cu pasiune. Ei sunt cei care nu dorm noptile pentru ca ii framanta mizeria societatii, pentru ca nu stiu motivul tristetii unui elev sau pentru ca n-au gasit rezolvarea unei probleme. Raspund tot timpul cand sunt chemati, sunt demni si onesti. Munca lor le aduce rezultate, insa rar si cu mari sacrificii, insa aceste rezultate sunt tinute in mod intentionat secrete de cei prezentati anterior (neinteresati de nimic), insa mai ales de categoria cea mai parsiva, subtire, influenta si fericita: PROFITORII.
Acestiase afla in varful piramidei scolii. Ar trebui sa fie jos, striviti de toti, de colegi, de conducere, de parinti si mai ales de elevi, insa in realitate, ei sunt favorizatii. Profitorii jupoaie pe oricine, oricand si oricum. Fara limite, scrupule, procese de constiinta. Ei mediteaza la japca, pretind si primesc "atentii", fac bani din referate, proiecte, corigente, examene. Ei cunosc pe toata lumea si trateaza cu toata lumea. Elevul "pregatit" de ei, acasa sau la scoala nu invata nimic, pentru ca altfel, ar exista riscul ca la un moment dat sa renunte la servicile lui! Elevul este tinut flamand si i se ofera cu picatura ca sa-si formeze reflexul conditionat. Profitorul se imbraca bine, are masina scumpa, ca deeh, doar ii da mana, este agresiv cu elevul si curtenitor cu sefii, dupa principiul "Ghita, Ghita, pupa-l in bot si papa-i tot!"

..va urma!


vineri, 18 februarie 2011

DRAGOBETE

Am hotarat anul acesta sa le ajut pe fetele de la filo (10F) sa organizeze spectacolul de Dragobete. De obicei nu ma implic in astfel de manifestari pentru ca nu suport kitch-ul si dezmatul in care generatii intregi considera ca "se distreaza"! Am lucrat cot la cot pentru a pune pe hartie un spectacol deosebit care sa fie profund romanesc si sa nu semene nici cu Valentine's day, nici cu Balul Bobocilor, nici cu cine stie ce concurs de miss.
Va invit sa participati si va asigur ca va fi ceva pe cinste!
Nu vreau sa divulg acum intregul program, care va avea "sare si piper" din plin insa vreau sa va rog sa va implicati si voi, in realizarea unui top cu cele mai frumoase melodii de dragoste romanesti, care au fascinat generatiile de indragostiti in ultimii zeci de ani. In ordinea preferintelor voastre, piesele vor fi difuzate la spectacolul de vineri 25 febr. pe rand, in ordine descrescatoare, intre problele de concurs.
Clasamentul fiecaruia dintre voi (Topul vostru), il veti posta la rubrica de "comentarii" de sub acest articol.
Va doresc auditie placuta si "minte limpede"! Trebuie doar sa dati click pe piesa dorita pentru a o asculta! (sursa Trilulilu).
FLORIN CHILIAN - Zece
IRIS & FELICIA FILIP - De vei pleca
HOLOGRAF - Ochii tai
ILIE MICOLOV - Dragoste la prima vedere
MIRABELA DAUER - Te astept sa vii
PROCONSUL - Cerul
GHEORGHE GHEORGHIU - Unde dragoste nu e, nimic nu e
BERE GRATIS - Strazi albastre
HOLOGRAF - Sa nu-mi iei niciodata dragostea
LOREDANA GROZA - Buna seara, iubite!
PAULA SELING - Ploaie in luna lui Marte
VOLTAJ - N-ajunge...
SEMNAL M - Spune-mi cine esti
PROCONSUL - Mi-ai luat inima
HOLOGRAF - Ti-am dat un inel
VAMA VECHE - Epilog
MIHAELA MIHAI - De-ai fi tu salcie
TAXI - Cele doua cuvinte
VICTOR SOCACIU - Iubito, dragostea mea
ILEANA SIPOTEANU - Ce mult te-am iubit