Cel mai iubit dintre pamanteni

Cunoasteti probabil celebra carte a lui Marin Preda, care, dupa unii, i-ar fi adus si sfarsitul! Povestea unui destin caruia soarta ii e tot timpul potrivnica, iar putinele momente de de liniste, nu reprezinta decat odihna pentru noi confruntari.
Articolul meu cauta sa identifice, care ar fi "cei mai iubiti dintre pamanteni" acum, dar nu in sens ironic/autoironic ci la modul concret: care sunt valorile cele mai pretuite de societate, modelele cele mai acceptate, mentorii cei mai cautati, etc.
Demersul meu mi se pare justificat mai ales de faptul ca, profesor fiind si deci, lucrand cu oameni, imi propun ora de ora sa patrund in mintea elevilor, in sufletul lor, sa stiu ce-i doare, ce-i framanta, ce-i bucura si care sfat sau gest ar fi cel mai potrivit pentru fiecare caz in parte.
Multa vreme am crezut ca adevaratul model este cel care-si pune sufletul pe tava, care este sincer, care denota o concordanta perfecta intre ceea ce spune si ceea ce face, care se erijeaza in luptator, nu atat pentru drepturile proprii, cat mai ales pentru cele colective, ale maselor largi. Incep sa ma indoiesc de acest "adevar". In primul rand si daca ar fi adevarat acest rationament, profesorii (oamenii, in general) care se comporta astfel sunt din ce in ce mai rari, mai putini, reprezinta molecule disparate, nu pot creea o masa critica. Elevul aude foarte rar aceste voci si infinit mai des pe cele contrare, asa ca tentatia de a-i asculta pe ceilalti e mult mai mare. In al doilea rand, cei pe care ii vedeam eu drept modele adevarate, par tot mai mult niste neadaptati, niste nebuni exaltati, un fel de Don Quijote, care alearga dupa cai-verzi pe pereti, in loc sa se ocupe de realitatea imediata. In al treilea rand, si poate cel mai important "don quijotisti" sunt niste oameni modesti finaciar, cu o viata sociala anosta, care nu fac obiectul tabloidelor. Ei traiesc din salariul propriu, amputat de guvern cu 25%, folosesc doar transportul in comun sau o masina romaneasca "de epoca" si, ce e si mai grav, se casatoresc din dragoste, nu din interes. Ma gandesc acum la Alexandru Andries, marele profesor de arhitectura si folk-ist care nu foloseste telefonul mobil!!! Modelul celalalt, mult mai gustat de public, este cel al omului de succes, al speculantului, cel care in orice situatie "se descurca", care scoate bani si din piatra seaca, care ar calca in picioare inclusiv propriul cadavru, daca aceasta contorsiune i-ar putea aduce un profit.
Acesti baieti destepti sunt tot mai multi pe piata si isi fac loc, cu coatele, inclusiv in invatamant. Sunt cei care considera elevul o vaca numai buna de muls, care inventeaza intrebari stupide, incuietoare, la care nimeni nu va raspunde vreodata, cu scopul de a-i convinge pe elevi (si pe parintii lor bineinteles), cat de putin stiu si cata nevoie au de o "pregatire suplimentara". Elevul trebuie sa invete drumul catre casa "mentorului" mai bine decat pe cel spre toaleta proprie. Odata capturat, elevul nu mai are scapare si e momit tot timpul cu diverse tentatii, profitabile pentru "desavarsirea sa spirituala", dar mai ales pentru bunastarea profesorului: culegeri, caiete de lucru, manuale suplimentare, etc. In prostia mea, credeam pana acum ceva timp ca acest model e unul jalnic, desgustator, urat de elevi, care insa nu pot riposta din teama. Pe zi ce trece sunt tot mai convins ca astfel de modele prind cel mai bine, ca elevul chiar daca la nivelul constient sufera, in subconstient e fascinat de aceste personaje, pe care le vad puternice, indraznete, pline de initiativa, lipsite de emotii, temeri si mai ales de grija zilei de maine. Imi spunea unul mai demult ca lui ii plac manelistii fiindca stiu sa faca bani, bani multi. Aceasta apetenta pentru bani, suplinea si lipsa vocii, a manierelor, a originalitatii. Au bani, deci sunt perfecti. Cel care stie sa fure ouale de sub closca, fara ca aceasta sa caraie, e hotul perfect, demn de respectul unanim.
In afara de cele doua categorii (fraierii care vor sa faca o lume mai buna si desteptii care vor sa faca una mai ... profitabila) mai exista si ... baietii cuminti. sunt cei care "stau in banca lor", "nu se baga", "nici usturoi nu au mancat, nici gura nu le miroase". Ei sunt spectatorii , by-stand-erii, care cred ca nefacand nimic, nici nu gresesc, deci nu pot fi judecati. Cand ceilalti le cer votul, mai degraba se pozitioneaza in tabara profitorilor, decat in cea a idealistilor, fie pentru ca de la primii poate mai pica ceva care sa le rasplateasca obedienta, fie doar pentru ca astia sunt mai numerosi, mai puternici, si ce interes ar avea sa se puna rau cu mai marii zilei?
Imi vine in minte o icoana pe care am vazut-o pe catapeteasma Sf Altar din biserica de la Tiganesti-Topoloveni. E acolo "pastorul cel milostiv", cel care duce in spate un miel care nu mai poate merge singur. Pastorii de azi isi jupoaie turma si oile ii iubesc pentru asta. Cei care inca mai cara cate-o mioara obosita in spate sunt niste nebuni de care si-aia de pe umeri râde!