Cultura cu premeditare

Eheeee, dragii mosului, am cam lipsit de pe fir in ultimul timp. N-am fost ocupat, n-o sa va mint, desi nici degeaba nu am stat. Am fost putin uimit, putin dezamagit, dar am trecut peste si mi-am amintit ca singurul lucru pe care il ai de facut cand ceva nu-ti iese bine e sa incerci iara si iara si iara pana reusesti. Important e deci sa crezi ca poti. N-o sa va mai plictisesc mult cu introduceri, voiam doar sa va pun o intrebare, sa va impartasesc o dilema, doua...

CE FACI VIATA ASTA?

“Nu stiu, vad eu. De ce, ai vreo idee?”
“Ma distrez la maxim!”
"Ce face toata lumea..."
“Fac ce-mi place!”
“Lenevesc, ma pastrez pentru urmatoarea ;)”
“N-am timp de intrebari d-astea. Oricum stiu ca o sa muncesc”
“Invat pana mor.”

Suna destul de ciudat sa pui intrebarea asa. Nu e ca si cum ai vorbi de vara asta, sau doar de ziua de maine. Si daca ar fi? Cum ati condensa o viata intr-o ora? Cum ar fi daca in fiecare zi am avea alta viata? Cat de mult ar trebui sa ne schimbam ca sa putem trai diferit de la zi la zi?
Azi vreau sa fiu...scriitor. Maine vreau sa fiu sportiv de performanta. Poimaine vreau sa fiu un pierde vara care nu stie pe ce lume traieste...de cate vise avem nevoie ca sa fim in fiecare zi diferiti? Si, mai important, ne trebuie un singur scop in viata?
Cam astea sunt dilemele mele (azi incerc sa fiu ganditor, filosof). Cred ca ar trebui sa fim amnezici, sa ne trezim in fiecare dimineata “tabula rasa”, (fara cunostinta si constiinta zilei de ieri??), sa aruncam privirea pe geam si sa ne dam seama incotro ne indreptam azi. Un mare artist spunea “nobody knows what’s next, but everybody does it” – un alt fel de a spune ca prin actiunile proprii determinam viitorul despre care ajungem sa nu stim mare lucru. Si atunci de ce ne-am mai chinui atat sa urmarim obscuritati cand am putea sa fim un om nou in fiecare zi?


MITICA