Psychedelic

Zilele trecute am observat o stare de delir a societatii. Multi bugetari (ca si mine) s-au aratat consternati primind fluturasul cu salariul amputat, desi de acest lucru fusesera avertizati ca se va petrece! Mi-aduc aminte ca acum ceva timp cand eu, impreuna cu alti colegi am cerut o greva inchegata si de durata, indreptata tocmai impotriva acestei masuri, cei mai multi s-au opus, sperand poate ca ei vor fi "ocrotiti" sau ca regimul va gasi forme de recompensare a obedientei lor!

Un alt exemplu: canicula de afara! Caldura insuportabila ( si vedem zilnic la stiri cate victime face) ar trebui sa indemne pe orcine nu e obligat sa iasa la ore de varf din casa, sa caute zonele cele mai racoroase, sa mearga la padure, la munte sau pur si simplu sa stea baricadat cu storurile trase! Lumea, in schimb, se inghesuie la mare unde nisipul e de neatins, apa marii clocoteste, iar asfaltul de contopeste cu talpile pantofilor si cauciucul anvelopelor. In acest "iad", parintii inconstienti isi cara si copiii, ignorand sfaturile meteorologilor de pericol al radiatiilor. Am avut un cosmar acum multi multi ani, in copilarie, in care imi aparea o forma de apocalipsa: datorita ploilor abundente, dealurile din jur se "scurgeau" efectiv la vale ingropand totul in noroi. Acum am o senzatie inversa: nu "apocalipsa" vine catre noi, ci noi ne bulucim spre apocalipsa! Ne aliniem rabdadori pe drumul catre mare, stam ore intregi in canicula, cu copiii dupa noi, fara aer conditionat, ca sa economisim benzina, ca oricum trebuie sa platim taxa de la Fetesti, ca sa ne prajim pe litoral sau ( pentru bugetari, la strand-uri) cand racoarea muntilor si a padurilor ar fi cu adevarat benefica.

Ma intreb cand vom iesi oare din acest delir, aceasta transa si vom lua deciizile adecvate momentului: vom protesta atunci cand se anunta masurile care ne afecteaza, in loc sa maraim dupa ce raul a fost comis, vom sta vara la umbra, iar iarna vom cauta caldura si nu invers cum facem acum!

Ne place sa privim peste gardul vecinilor, dar uram sa imitam gesturile lor sanatoase, pentru a nu le da satisfactie. Tot timpul alegem calea proprie, "originala" desi aceasta nu ne duce decat la dezastru.

Vreau totusi sa inchei cu o speranta: zilele trecute citeam in ziarul "Financiarul", versiunea on-line (si va dau si voua link-ul: http://www.financiarul.ro/2010/08/03/cum-salveaza-unesco-cetatile-dacice/) o veste care m-a bucurat enorm: UNESCO aloca sute de milioane de euro pentru restaurarea cetatilor dacice si includerea lor in circuitul turistic! Ar fi o adevarata minune, o mana cereasca! Si pentru ca aceasta intentie sa aiba si o finalitate fericita, ii rog pe onorabilii guvernanti sa nu atinga nimic, ar putea sa strice totul!