S'il vous plait monsieur ... eleve!

Dati click pe fluturas pentru o mai mare acuratete!

Inainte de toate, vreau sa va recomand articolul bunului meu prieten Dan Fugulin scris pe blogul sau http://www.recunoastere.blogspot.com/ Se numeste "Simple calcule" si se refera la obida pe care un profesor o resimte, la sfarsitul unei luni, cand, pe baza fluturasului, vede cat pret se pune pe munca lui!
Am scris de curand (se poate gasi un pic mai jos) un articol numit "Cel mai iubit dintre pamanteni". Faceam referire acolo la acea categorie de oameni pe care ii numeam "don quijotisti", acei nebuni frumosi care se sacrifica la scoala pentru acei copii, tot mai putini din nefericire, care mai vor sa invete, considerand invatatura singura lor sansa in viata. Nu banuiam atunci cat pret se pune pe munca unui astfel de om! Azi, ca si colegul meu, ridicandu-mi fluturasul, am vazut cu stupoare, ca pretul pe care statul il pune pentru o ora de munca de-a mea cu 30 de elevi este de 9, 15 lei. Astfel, pentru fiecare elev caruia ii predau, pe care incerc sa-l invat ceva sau pentru cei mai sceptici, pe care macar il pazesc, primesc 30 de bani pe ora. M-am simtit foarte umilit, imi venea sa plang, sa lovesc, sa sparg ceva. Eu niciodata n-am dat unui cersetor atat de putini bani!
Acum 15 ani am fost pe un santier arheologic la Poienesti-Vaslui, centrul culturii bastarnice Poienesti-Lucasevka. Un coleg de-al meu (ajuns azi mare arheolog), fiul unui arheolog celebru, spunea ca in momentul in care tatal sau l-a sfatuit sa mearga in cercetare, i-a raspuns ca acolo salariile sunt mizerabile si ca nu poate trai decent cu banii primiti! Raspunsul tatalui sau a fost stupefiant pentru noi toti: "Ce-ti trebuie tie trai decent?" Tatal sau incuraja martirajul pentru o cauza nobila. Mai tarziu am fost si eu de acord cu acest lucru. Cineva trebuie sa faca si aceasta munca de suflet, sa se sacrifice, sa dea tot ce are stiind ca va primi atat de putin, (macar in aceasta viata), dar niciodata nu m-am gandit ca voi ajunge sa ma simt atat de umilit, de murdarit, de mic, de NIMIC.
De curand am prezentat elevilor la cursul de Istoria holocaustului, acel show de prost gust din Franta, in care un dobitoc, incins peste mijloc cu o fusta inflorata, le arata spectatorilor SALUTUL ROMANESC. Aplecat in fata cu mana intinsa si figura trista rostea: S'IL VOUS PLAIT MONSIEUR". Le spuneam elevilor ce jicnitoare poate fi aceasta generalizare pentru noi toti, oameni cinstiti, care suntem catalogati drept cersetori datorita activitatii unui grup restrans de concetateni.
Comedianul ala avea insa dreptate! In curand, cei mai multi dintre noi profesorii, a caror sursa de venit este doar cei 9,15 lei pe care ii primim ora de ora (nu-i vait pe cei care fac play-back in clasa ca sa-i "haiduceasca" pe copii acasa) vom ajunge sa stam cu mana intinsa de foame la elevi pentru maruntisul pe care-l primesc la shaorma si pe care de multe ori ei il resping si vom rosti, umili: S'IL VOUS PLAIT MONSIEUR ... ELEVE!