Am observat ca stilul parodic, dar nu lipsit de adevar, prezent in Anti-comentariu la Miorita si nu numai, a fost cel mai gustat de catre cititorii blogului meu. Ca urmare, revin cu o noua postare care contrasteaza cu ceea ce ne-am obisnuit sa citim in "lucrarile de specialitate". Am ales pentru azi un basm romanesc foarte celebru "Tinerete fara Batranete si Viata fara de Moarte" de Petre Ispirescu. Aici, critica oficiala, vorbeste de prezenta unuia dintre marile mituri ale literaturii poporului roman " mitului eroului dornic de a invinge moartea", o analogie cu celebra legenda sumeriana a lui Ghilgames. Dupa cum vedem, fiecare personaj mai rasarit din literatura romana, culta sau populara, devine automat un erou. Ciobanul era erou al noii revolutii agrare, adanc ancorat in productia de lana, carne, lapte si, bineinteles, fluiere, iar Fat-Frumos al lui Ispirescu este un erou cu preocupari metafizice, doritor de nemurire! Definitia basmului este: BASM, basme, s.n. 1. Naratiune (populară) cu elemente fantastice supranaturale, care simbolizează fortele binelui șiale răului în lupta pentru și împotriva fericirii omului. * Expr. (Fam.) A se face de basm= a se face de râs. 2. Născocire,minciună, scornitură.
Sursa : DEX '98
Eu mai degraba as fi de acord cu a doua definitie decat cu prima, caci d-aia si majoritatea basmelor se incheie cu "si-am incalecat pe o capsuna si v-am spus o mare si gogonata minciuna!"
Basmul nostru incepe cu o familie de tineri imparati (nu conteaza culoarea) care neavand copii apeleaza la tot felul de vrajitoare, babe ghicitoare in cafea sau datatoare in bobi, fara succes insa! Deeh, nu se nascuse inca Mama Omida si nici "vestita ghichitoare Anisoara care scoate argintul viu si dezleaga cununiile". DEsi suntem popor crestin, imparatul nostru nu merge la Biserica, nu se roaga pentru rodul trupesc al imparatesei ci umpla gura-casca prin pustietati. Eu nu stiu cand mai avea grija de supusi. Poate pe vremea aia nu era nici cod rosu la inundatii! Dar, sa revenim! Dupa lungi concedii la SPA, Imparatul nostru da de un mos alchimist care toata viata clocise niste leacuri babesti. Nu stim cate mii de euro sau forinti ( ca sigur lei nu erau pe atunci) o fi dat imparatul pe prafurile in doza limitata, cert este ca al' batran ii zice din prima imparatului numele copilului (normal, cum altfel decat Fat-Frumos), fapt ceea ce ne da de banuit ca tipul si-a asumat cu japca rolul de nas (Godfather). Daca vindea prafuri si vroia sa fie si nas ... de imparat, asta se poate constitui in primul caz de mafie din istoria noastra. Euforic deja, imparatul nu aude ultimele sfaturi ale lui Don Corleonescu ( asa tre' sa-l fi chemat, ca era roman, nu?) care ii striga din poarta sau portiera ca n-o sa aiba parte de fiu-so, care dupa cum vom vedea s-a dovedit zbanghiu de mic. Ajuns acasa cu pliculetul, imparateasa se pune pe prizat si dupa noua luni se pomeneste ca puştiul face fiţe si nu vrea sa iasa, jelindu-se de mama focului. Sa intelegem ca "delfinul" scosese numai capul (altfel cum de se auzea) si se proptea in umeri si unghii! Cu siguranta, drogurile inspirate cu nesat de ma-sa il facusera asa de capos! Dupa lungi rugaminti si promisiuni de gagici cu taţi notorii, la care ţâcă ramane insensibil, disperat babacul ii face si una spirituala care da si numele basmului. Fie ca il durea gura, fie ca l-a luat somnul, fie ca a inteles (cum zic criticii), cert este ca Fat-Frumos accepta sa iasa pe dea-ntregul. Acum sa fim seriosi: pai daca tac-so deja le stia pe fetele alea, inseamna ca aveau pe putin 20 de ani. Pai ce era sa faca un copil caruia nici nu-i dadusera ochii bine cu niste fete batrane, dar titrate, pe care numai un idiot ar mai fi putut sa lea ia de nevasta? ................. va las sa va ganditi pana data viitoare!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu