Mai intai de toate vreau sa-mi cer scuze pentru cele cateva saptamani de absenta, insa timpul acesta nu a fost irosit din doua motive: 1) am fost plecat in concediu; 2) intamplarile traite in acesta perioada m-au inspirat sa scriu acest articol!
Timp de o saptamana m-am aflat in tabara Costesti de langa cetatea dacica omonima, jud. Hunedoara. Era un loc unde imi doream sa ajung demult si ca profesor de istorie aveam chiar o obligatie in acest sens. Copiii s-au simtit bine, au aflat lucruri noi despre civilizatiile geto-daca, romana si cea medievala romaneasca (Am vizitat cetatile dacice, Ulpia Traiana Sarmizegetusa, Cetatea Deva, Castelul de la Hunedoara, biserica de la Densus, etc).
Multe locuri pe care le-am vazut m-au dus cu gandul la acei oameni care le-au construit si populat, la modul in care ei traiau, munceau, isi cresteau copiii si isi aparau tara.
Dupa scurte momente de contemplatie, reveneam rapid la imaginile ce mi se infatisau ochilor: ruine peste care pasteau vacile, sau paduri de urzici si ciulini (cazul cetatii Deva), indicatoare ruginite, drumuri proaste, lipsa ghidajelor, a souvenir-urilor (cu exceptia tricourilor cu Hannah Montana, a sabiilor Jedi si a canilor cu Dracula), a mancarurilor traditionale, etc. La cetatile dacice cuprinse in Patrimoniul UNESCO statul nu castiga nimic pentru ca nu se percepe taxa de vizitare. Nu se fac restaurari, sapaturi, nu exista un muzeu, nimic!
Daca eu sau altul spune ceva rau despre români sunt/e acuzat imediat de lipsa de patriotism. Ne place sa ne laudam cu trecutul nostru eroic dar nu facem nimic sa-l conservam sau valorificam.
Un procent important din populatia Hunedoarei confunda Sarmizegetusa Regia cu Ulpia Traiana. Pentru cei mai multi insa cele doua nu sunt decat un brat de pietroaie!
In toata aceasta mizerie si nesimtire am dat peste o raza de lumina! Un grup de tineri arheologi din Cluj membrii ai Asociatiei Terra Dacica Aeterna care se lupta sa recreeze modul de viata dacic si roman, stilul de lupta, concep costume, fac arheologie experimentala, etc. Ei le-au predat copiilor nostrii din tabara mai multa istorie decat puteau invata intr-un an de zile la scoala.
Astfel de oameni te fac sa te simti viu, util, sa ai perceptia ca se mai poate schimba ceva si ca poti fi si tu nu doar martor ci si parte activa a unei revolutii culturale viitoare.
Analizand modul de viata al stramosilor nostri pe care i-am studiat, ma intreb daca noi cei de azi ne putem considera urmasii lor! Ce putem avea in comun cu acei oameni harnici si bravi, noi care fugim astazi la primul bobarnac mai serios dat de "puternicii zilei". Discutam cu un prieten despre modul in care luptatorii anticomunisti, gen Mihalache, au suferit in inchisori, dar nu si-au deconspirat prietenii si colaboratorii, iar noi cei de azi, "epigonii", refuzam sa ne aparam drepturile printr-o greva de teama unor ipotetice repercusiuni! Pai daca nu ne mai gasim prea multe puncte comune cu cei de-acum 50-60 de ani, cum putem spera ca mai avem vreo legatura cu cei de-acum 2000 de ani?
Sau poate ca saracul Roller, indelung blamat de latinisti si dacomani, a avut dreptate! Elementul slav a fost preponderent in etnogeneza romaneasca!
As putea spune ca singurele lucru daco-romane pe care le mai avem sunt spatiul in care traim si limba pe care o vorbim (si nu aceea utilizata in a ne pune bine cu puterea). In rest ne putem considera urmasii oricaror barbari (si as sugera sa ne indreptam asupra celor de mai trista amintire, le semanam mai mult): gepizi, avari, cumani, pegenegi sau tatari!
Iar urmasi ai Dacilor si Romanilor cred ca avem dreptul de a ne crede abia atunci cand le vom cultiva memoria si le vom cinsti numele!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu