La iesirea din examen, majoritatea elevilor declarau "cu mana pe fitzuici" ca "au facut tot" insa putini isi mai aduceau aminte cum sunau subiectele! Deh, emotii, ce vreti!
Dupa cum va spuneam, ieri s-au afisat rezultatele. Cei mai multi jubilau! Luasera examenul, unii chiar cu note pe care nu le mai vazusera de la ciclul primar. Altii erau tristi pentru ca notele primite erau sub asteptari si blestemau clipa cand pusesera mai mare pret "pe capul lor" decat pe foile smulse cu grija din manual. Cei picati s-au consolat repede: "asta e, facem contestatie si daca nu primim satisfactie, luam in toamna, cu note mai mari decat au luat astia acum!" Fiecare, insa, visa la viata de student, care va veni cu siguranta pentru toti cei care au parintii suficient de bogati sa le dea bani de taxa si spagi si radeau sardonic de "amaratii" care s-au chinuit sa invete pentru BAC si vor tremura apoi si pentru un loc suventionat la vreo facultate (inca) de stat.
Asta imi aduce aminte din nou de perioada lui Ceausescu. Marele castig ca invatai bine era ca te faceau pionier in prima serie! Mediocrii stateau si "sufereau", rabdand insa un trimestru pana sa fie priponiti cu cravata rosie!
Kanietz filma!
Nu ştiu despre perioada anterioară, dar acum eu ma întreb dacă şi un examen de admitere mai foloseşte la ceva sau sunt doar hârtie şi cerneală (sunt nostalgică, mă iertaţi...pastă de pix)irosite, rezultatul fiind acelaşi în final. M-aş bucura ca faptele să mă contrazică şi măcar "stresul" atâtor examene la rând să îi mai descurajeze pe unii sa participe. E mai trist de atât că şi eu ca şi alţii am ajuns să spunem atunci când auzim că s-a copiat la "examenul de maturitate", că aşa s-a întâmplat mai mereu, ca şi cum ar fi un lucru împământenit ce nu mai poate fi schimbat, ca o tradiţie...la fel cum e şi "protocolul" pe care îl dau elevii ca profesorii asistenţi să aibă în faţă o apă şi o alună, care ajunge uneori la 100 lei, dacă nu mai mult de elev, şi ţin să menţionez că lipsa alunelor este resimţită mai ales la probele de oral şi sport. Nu ştiu cât am reuşit să mă fac de înţeleasă...Mă întreb dacă remedierea situaţiei financiare a profesorilor care este una precară, se înţelege, va mai stopa în vreun fel corupţia şi concepţia aceea că trebuie să fie rezultate bune la nivel de liceu, mai degrabă decât că trebuie să se arate cumva că au fost terminaţi 4 ani de studii.
RăspundețiȘtergereDacă ii excludem pe cei câţiva care merg la examen cu încredere în valoarea lor confirmată pe parcursul şcolii şi care trăiesc cu emoţii şi bucurie acestă încercare, cele spuse în articol sunt valabile pentru cei mai mulţi.
RăspundețiȘtergereCum sesiza şi Mihaela, nu este nicio supriză ceea ce se petrece de ani buni la aceste examene. Îndrăznesc să spun că aceste obiceiuri vor continua, e loc şi de mai mult după părerea mea, deoarece este o situaţie de tip win-win, un joc unde toată lumea câştigă.
Pentru a fi mai clar detaliez:
1. Câştigă elevii, marea masă a lor, fiindcă primesc o diplomă care le deschide porţile învăţământului universitar şi/sau ale unei cariere.
2. Câştigă învăţământul universitar care are o arie largă de selecţie, indiferent la calitatea viitorilor studenţi atât timp cât relaţia e una economică, ca de la prestator de servicii la client. Preşedinţii comisiilor de Bacalaureat sunt profesori universitari.
3. Câştigă liceul, care capătă o anumită prestanţă în urma rezultatelor. Aşa periferia atacă cu succes centrul, liceele mici concurează în rezultate cu marile licee de tradiţie, iar acestea se văd obligate să umfle notele şi să scadă exigenţa.
4. Câştigă părinţii care au făcut eforturi mari, mă refer la pregătirile suplimentare în primul rând, eforturi materiale de durată sau de moment. Rezulatele bune sunt dovada că şi-au făcut datoria de părinţi.
5.Câştigă profesorii care i-au pregătit pe elevi la clasă sau în particular. Un eventual eşec(de altfel normal ţinând cont de valoarea candidaţilor, verificată în 12 ani de şcoală), iar aduce în postura de ţapi ispăşitori. Doar ei i-au pregătit nu-i aşa?
6. Câştigă guvernanţii, reprezentaţi de minister şi în teritoriu de inspectorate şcolare. Un procentaj mic de promovare a Bacalaureatului se traduce în proastă gestionare a învăţământului comparativ cu trecutul. Aşa că se merge asimptotic spre proovabilitate 100%. Nu mai vorbesc de impactul la vot pe care l-ar avea un examen serios cu o promovabilitate normală de 30-40%.
Aşa cum am spus este, se pare, o situaţie interesantă în care toată lumea câştigă!
Dar, dacă analizaţi cu atenţie, poate gasiţi şi răspunsul la întrebarea: cine are de pierdut?
Bun bun comentariul. Cine pierde? Pai valoarea, seriozitatea, competenta, bunul simt, etc. Cati mai respecta insa acesti termeni? Arhaisme, nu?
RăspundețiȘtergereParerea mea e ca nu castiga nimeni, ci de fapt se contribuie intr-un "lant al slabiciunilor" la crearea unei lumi paralele ca sa spun asa care e in proces sa o inlocuiasca pe cea pe care o stiam, in care am fost crescuti, educati. Cand spun lume paralela ma refer la reprezentarile fiecaruia despre moralitate, etica, bun simt, expresii care nu au devenit arhaisme. Din pacate s-a intamplat ceva mai rau - au devenit subiective, fiecare le interpreteaza asa cum vrea, pe dos mai bine zis.
RăspundețiȘtergereSi atunci nu mai putem vorbi doar de conflict intre generatii (cum ar putea parea unele din manifestarile noastre) ci, mai ales, de conflict IN generatie care nu conduce decat la timiditatea celor inca onesti in fata orgoliului si tupeului celor care se conduc dupa legi proprii. De fapt, legea, cum era vorba mai veche, a ajuns in noua viziune ca bariera pentru animale - ogarii sar peste ea, catelandrii se strecoara pe dedesubt, iar boii se opresc in fata ei. Si atunci, cine pierde, cine castiga? Unde este echitatea?
eu cred ca nu mai e nevoie de bac!e o mare cacealma!toata lumea ia note mari,toti sunt destepti...
RăspundețiȘtergere