ANTI-COMENTARIU la MIORITA, partea a II-a

Cum va spuneam ieri in prima parte, a doua trasatura marcanta a românului este credulitatea excesiva. Am vazut familii destramate, prietenii considerate foarte solide, distruse pentru ca cineva si-a bagat coada, interesat sau doar pus pe sotii, iar victima a cedat fara lupta, punand mai mare pret pe spusele unui strain decat pe, sa spunem, lacrimile sotiei.

Asadar ciobanasul nostru, nu putea iesi din tipare si crede behaitura cu behaitura ce-i spune oaia prea iubita. Ciudat este ca pe cioban nu-l socheaza nici ca oaia i se adreseaza, nici ca aia vor sa-l omoare macinati de invidie! M i-l si imaginez, tolanit intr-o rana, taindu-si sunca cu brisca si stergandu-se cu maneca la gura de untura. In loc sa se alerteze, sa faca planuri de bataie sau de fuga, sa se uite adanc in ochii albastri ca marea ai mioritei laie (si bucalaie pe deasupra, sau pe dedesupt, dupa caz) testandu-i sinceritatea, românasul nostru isi accepta senin soarta, ca ala de a preferat spanzuratoarea decat sa faca uz de saliva. A TREIA MARE TRASATURA A POPORULUI ROMAN AI FI: resemnarea imediată, fară a intreprinde nimic, fara a schita vreun gest de revolta. E mai comod sa dormi o viata si sa spui nepotilor eu am fost foarte capabil, as fi putut sa fac aia si aia, dar n-am vrut. Am vazut oameni in toata firea, care justifica esecul in ceea ce priveste educatia proprie prin faptul ca n-au avut conditii, dar au pretentii de la copiii lor sa faca mai mult pt ca le-au oferit TOTUL, desi acest TOT al copiilor, in multe cazuri e absolut identic cu NIMICUL pe care parintii l-au avut. Dar e mai usor sa dai vina pe soarta decat sa incerci sa schimbi ceva!

Asadar ciobanul nostru, nu are niciun gand de a-si salva pielea, probabil din teama de a nu face riduri sau de a ucide in chinuri singurul neuron cu care l-a inzestrat natura. Pe un ton domol ii insira oii, o serie de chestii inutile pe care aia si cu cainii ar trebui sa le faca dupa disparitia lui. E un obicei pe la noi sa-ti iei linguri si cosciug din timpul vietii, in loc sa sporesti, atat cat mai e vreme agonisirea spirituala, care iti va fi mult mai folositoare dincolo, decat "fluierasul de fag, os si soc.

In ultima parte a baladei, ciobanul isi aduce aminte ca e posibil ca post-mortem, de soarta lui sa se intereseze pana si mă-sa. Cu privire la acest episod, marii nostri critici sunt unanim de acord, ca el schimba registrul dorind sa protejeze sanatea subreda a maicutei sale, care nu o impiedica sa bata coclaurile in cautarea fiului risipitor (nu si a timpului pierdut, cum facea Proust). Eu am alta parere, si cred ca asta e singurul motiv care ma impiedica sa devin mare critic.

Ciobanul nostru doreste ca mamica lui sa fie mandra de el, sa nu stie ca s-a predat ca un misel fara lupta. Ea trebuie sa creada ca el o duce bine mersi in vreun palat, insurat "Cu-o fată de crai,

Pe-o gură de rai". El cu siguranta stie ca pe a batrana n-ar rabda-o inima sa nu popularizeze aceasta veste de fitze in high-life -ul catunului natal, desigur si cu infloriturile de rigoare.

Asta ar fi dupa mine cea de-A PATRA TRASATURA DE CARACTER A ROMÂNULUI si as spune ce-a mai periculoasa, care nu ne lasa sa iesim din aceasta stare de lancezire perpetua: pastrarea aparentelor! Cat de rau ne-ar fi, ce din jur nu trebuie sa stie, sa nu se bucure! Vorba hitului: "dusmanii-mi poarta pica, dar n-au valoarea mea!" Am vazut oameni coosati de foame pe strada, dar in apropierea unui cunoscut, devin semeti, scot burta chioraitoare in fata, e sterg la gura, ca si cum abia s-ar fi ridicat de la masa, si se intind, cum face prea-plinul care simte nevoia siestei. Aaa si mai face ceva: isi zornaie lanturile de la maini si gat si butoneaza la un telefon care n-a mai vazut credit de pe cand Darth Vader conducea Imperiul Galactic.

Cam astea ne spune celebra balada, noua celor care stim citi printre randuri si nu "punem botul" la peroratiile unei oi, fie ea si turcane!

Aaa si pentru ca reveni vorba de oaie: cum o fi tinut ea saraca minte tot testamentul si ritualul de inmormantare pe care i le-a debitat the sheperd cu limba de lemn. Probabil ea era doar o interfata, cei ciobani rai care o intesasera de microfoane si de sintetizatoare de voce, iar noi o banuim degeaba de upgrading!

Redevenind sobri, eu cred ca pana nu scapam de aceste metehne precum: invidia, credulitatea, resemnarea si grandomania, nu vom putea ajunge niciodata acolo unde ne dorim si mai cu seama, nu vom putea redeveni ce-am fost!