Am observat ca articolul ANTI-COMENTARIU LA MIORITA a trezit un mare interes printre cititori, creând o adevărată controversa. Probabil ca unii si-au facut impresia ca sunt un denigrator al poporului nostru caruia ii pun in carca toate tarele, desi, ca profesor de istorie ar trebui sa-l glorific sau, in cel mai rau caz, sa-i gasesc scuze. Daca nu mi-as iubi poporul nu m-ar durea ce se intampla cu noi si tocmai pentru faptul ca ma doare, am o atitudine critica, incercand sa impulsionez pe altii si totodata sa-mi fac mie curaj sa actionez.
Daca in tot ceea ce am scris pana acum nu am fost concludent, revin azi cu cateva exemple revelatoare fata de lipsa de nerv a romanului, de mandrie, de demnitate, stilul sau jalnic de a se lasa calcat in picioare, motivand in permanenta ca starea de contemplatie ii e provocata de soarta vesnic potrivnica. Eu cred ca motivul real al starii in care ne aflam este lipsa de coeziune in fata greutatilor, lipsa de respect pentru valorile autentice, alinierea militaroasa in fata impostorilor, etc. Uitati-va ce se intampla in tara! E criza, sunt greve, manifestari de protest, batrani disperati, loviti, cazuti, potentiali parinti sau bunici de-ai nostri! Asta e ce vedem la tv. Cum ne solidarizam? Foarte simplu: ii injuram de guvernanti in fata ecranului si apoi iesim pe strada veseli, la o samanta, o bere sau sa ne pipaim gagica. Daca unul dintre noi e intrebat de ce nu face nimic sa se schimbe ceva, raspunsul aproape unanim este ca: am face, dar nu stim cum, nu avem modele, nu mai exista lideri credibili care sa ridice steagul! Asta mi se pare o alta ipocrizie. Pot sa dau exemplu de cateva duzini de valori romanesti recunoscute si admirate in intreaga lume, dar care in Romania sunt cvazi-anonime: de la realizatorii de film premiati la Cannes, Venetia, Berlin (Cătălin Mitulescu, Florin Iepan, Cristi Puiu, Corneliu Porumboiu, Radu Muntean, Cristian Mungiu, Nae Caranfil, etc), la campionii mondiali la box (Lucian Bute), la judo (Alina Dumitru), gimnastica aerobica (Echipa Romaniei), la marea actrita Maia Morgenstern, cu un rol urias in productia lui Mel Gibson - Passion of the Christ, etc. Daca o echipa de fotbal, oricare ar fi ea face 0-0 cu Manchester United, e sarbatoare nationala, vuiesc ziarele, desi poate ca punctul respectiv, nu ne ajuta in niciun fel sau il irosim lamentabil in meciul retur. In schimb, daca un tenismen ajunge in sferturi in Roland-Garros ni se pare ceva marunt, nesemnificativ. Meciul lui Bute pentru titlul mondial nu a putut fi urmarit decat la radio, ca in anii '30, cand nu era tv sau ca pe vremea lui Ceausescu, cand faceam economii sa construim socialismul. Si pentru ca a venit vorba se tenis: am vazut in seara asta la stiri cum Hanescu, injurat la Wimbledon, cere ajutorul arbitrului de scaun impasibil si, disperat, riposteaza la adresa huliganilor, dupa care da toate servele in out si iese de pe teren. Gestul sau, unul de mare caracter si demnitate, e posibil sa il coste scump (amenda, blocarea accesului la editiile urmatoare), dar e laudabil tocmai pentru ca asa cum aratam la inceput, nu s-a lasat calcat in picioare cum facem majoritatea! In loc sa fie aplaudat, este acuzat, in cotidienele spaniole, de blat cu mafia pariurilor! Reactia noastra, a compatriotilor sai? Nula! C-ASA-I IN TENIS!
Asa e romanu dom profesor. Trebuie sa fie si gaste de pe urma carora sa profite altii, pacat ca poporu nostru a fost ales pentru asta .
RăspundețiȘtergereStimate cercetator al holocaustului din Romania, singurul motiv pentru care iti scriu este acela anuntat de tine in motivatia acestui blog, de a lua atitudine in fata prostiei umane.Acest text, atat la nivelul continutului cat si al formei sale este asemanator replicii lui matei, elevului tau, vad ca esti profesor.Cauta un lucru in care sa-ti consumi energia, caci textele pe care le emani aici sunt stanjenitoare si caraghioase, ca de altfel intreaga ta motivatie populista si ridicola. Si nu mai recomanda nici carti, cu atat mai putin muzica, nici de rezistenta, nici cum spui tu "cu mesaj", caci daca cu titlul uneori o nimeresti, in schimb mereu cu argumentarea aduci o insulta inteligentei si demnitatii umane. Inscrie-te intr-un sindicat, intr-un ceareu, intr-un partid(a), insa te rog nu mai recomanda nici carti, nici muzica, nici filme, sau macar redu-ti aria de contaminare a blogosferei, prieteneste cu bine, am vrut doar sa te scap de anatema ridicolului.
RăspundețiȘtergereDragul meu anonim comentator, multumesc pentru sfaturile pe care indraznesc sa le consider sincere si "terapeutice". Nu am pretentia ca ceea ce incerc sa fac eu e universal valabil, ca e 100% corect si ca eu sunt cel mai in masura de a oferi sfaturi sau cauze de lupta. Eu prin ceea ce postez aici, inclusiv comentariul dvs, incerc sa deturnez atentia celei mai mari parti a cititorilor mei de la oferta "culturala" pe care o produce scoala si mass-media, spre o lectura si-o auditie mai profitabila, daca avem pretentia de a ne dori sa schimbam ceva. Eu macar incerc acest lucru! Doriti s-o faceti sudvs alaturi sau independent de mine? Si apropos "blogosfera" nu este o Societate Academica ci un mediu de exprimare al celor ce considera ca au ceva de spus si mai ales curajul asumarii! Asa cum am spus initial nu neg intentia pozitiva pe care ati avut-o cand ati lasat comentariul, dar ma doarre sa nu ati avut si curajul de a o asuma, semnandu-va! Din nefericire, nu cu astfel de atitudini se scimba lucrurile! Va sfatuiesc sa reciti articolul sub care tocmai ati comentat, de data asta cu mai multa atentie, poate va dati seama care dintre noi doi e ridicol!
RăspundețiȘtergereRaspuns anonimului comentator:
RăspundețiȘtergereStimate doamna/domn,
eu inteleg mai multe lucruri din comentariul dumneavoastra si vreau de asemenea sa va transmit cateva. Nu o sa ma manifest in maniera adoptata de dv si nu o sa scriu un anticomentariu, cat vreau sa va atrag atentia ca toate postarile, prin prisma acestei tehnologii avansate beneficiaza de o zona a comentariilor destinate in principal cititorilor. Ca un om are atitudine, o opinie si scrie un text, sau propune auditiei o piesa muzicala nu inseamna ca nu poate fi contrazis, cu specificarea ca totul trebuie insotit de argument. De aceea eu va sugerez sa va referiti strict la textul de fata si sa ne "iluminati" si pe noi cu privire la ce nu e bine gandit in structura si compozitia acestuia. Pana atunci, cel putin mie initiativa acestui blog mi se pare una benefica in masura in care intalnim oameni pe strada pentru care cultura inseamna ce am vazut expus in text. Cu bine!
Vreau sa imi cer scuze pentru postarea mea si sa o consider nedemna si reprobabila; nu aveam nici un drept moral sau de alta natura, incat sa arunc acele invective nici asupra textelor nici asupra autoului lor, caci nu aveam de unde sa-i cunosc intentia ei finala. M-a suprins bunavointa cu care mi-ai raspuns si pentru asta imi cer scuze inca o data. Numai bine si spor in toate proiectele tale!
RăspundețiȘtergere