MODELE DE REZISTENTA - Azi ION MIHALACHE

Simbolul orasului meu, de care insa din nefericire multi nu stiu decat ca ar fi dat numele unui liceu.

Un om care si-a sfarsit viata in inchisoare pentru crezul sau politic si civic si care a murit demn, fara a-si trada prietenii, chiar supus celor mai aspre torturi. Astazi, noi, epigonii sai, cedam fara lupta batalii nedeclansate si ne lepadam in modul cel mai josnic de cei apropiati, hiperbolizand amenintari care bantuie doar imaginatia noastra bolnava. Fac din nou trimitere la articolul "Despre constiinta".

Ion Mihalache (n. 3 martie 1882, Topoloveni — d. 6 martie 1963 Râmnicu Sărat, în închisoarea cu regim de exterminare fizică a deținuților politici) a fost învățător, om politic, ministru în mai multe guverne, fondator și președinte al Partidului Țărănesc, vicepreședinte al Partidului Național Țărănesc.

Dotat cu o capacitate intelectuală de excepție, a urmat școala normală și a ajuns învățător.

În Primul război mondial, Ion Mihalache s-a distins în luptele pentru apărarea patriei în regimentele muscelene, la trecătorile de pe Valea Dâmboviței, pe fronturile de la Oituz și Mărășești, fiind decorat cu ordinul militar de război "Mihai Viteazul". A organizat și militat pentru izbânda referendumului prin care populația din Basarabia a hotărât în 1918 revenirea la patria mamă.

După Primul război mondial, a întemeiat Partidul Țărănesc, având ca obiectiv să ducă la îndeplinire ceea ce regele Ferdinand I al României promisese pe front soldaților, în discursul pe care i-l scrisese regina Maria împreună cu Barbu A. Știrbey, discurs care făgăduia pământ țăranilor și care îi însufletise să lupte eroic la Mărăști, Mărășești și Oituz.

După succesul electoral din 1919, partidul lui Mihalache formează un bloc guvernamental alături de Partidul Național Român din Transilvania, formând guvernul Guvernul Alexandru Vaida-Voievod. Ion Mihalache deținea funcția de Ministrul agriculturii și domeniilor (16 decembrie 1919 - 12 martie 1920).

O realizare deosebită care a dat conținut și profunzime învățământului agricol a fost cea datorită legii din 1920 (cunoscută sub numele de Legea lui Ion Mihalache) prin care, pentru instruirea elevilor s-au atribuit școlilor agricole terenuri în suprafață de circa 100 ha. iar celor horticole de 25 de ha. [1]

În anul 1926, Partidul Țărănesc se unește cu Partidul Național Român, condus de Iuliu Maniu. Acesta devine președintele partidului, iar Mihalache vicepreședinte.

În concepția lui Mihalache, progresul țării nu consta în industrializare ci în agricultură. El milita pentru cooperative formate în mod voluntar de către țăranii improprietăriți la întoarcerea de pe front. Pentru a-și pune în aplicare ideile, a organizat obștea sătească de la Topoloveni-Argeș să producă rentabil pe suprafețe optime, asociindu-i pe țărani într-o cooperație cu rezultate notabile în plan economic și social. La Topoloveni, țăranii au beneficiat de școli superioare, de asistență medicală, de cămin cultural, de băi comunale și, în general, de un standard civilizat de existență.

Între 1928 și 1930, Mihalache a fost ministru al Agriculturii și Domeniilor, în Guvernele național țărăniste Iuliu Maniu și George G. Mironescu. Din 1930 până în 1933, ocupă funcția de ministru de Externe, tot în guvernele național țărăniste, ale lui Grigore. G. Mironescuși Alexandru Vaida-Voievod și Iuliu Maniu

În 1941 a solicitat mobilizarea sa și a îmbrăcat din nou haina militară pentru câteva zile, luptând de partea armatei române până la Nistrupentru eliberarea Basarabiei, dar a fost eliberat din ordinul personal lui Ion Antonescu.

După venirea la putere a comuniștilor, prin guvernul condus de Petru Groza, Ion Mihalache este arestat cu ocazia diversiunii cunoscute sub denumirea de "Înscenarea de la Tămădău" și condamnat la închisoare pe viață.