CARTEA DE REZISTENTA - Azi, JURNAUL de MIHAIL SEBASTIAN

O carte monumentala despre tradare si suferinta. Drama unui scriitor evreu, din Romania interbelica in care 90% dintre marii autori romani aveau convingeri de dreapta. Un om care este lovit si improscat cu noroi de oameni pe care noi astazi ii consideram valori ale culturii romanesti, insa prea putin sondam asupra moralitatii lor indoielnice!

Redactarea „Jurnalului” său începe la aproximativ un an după declanșarea scandalului din jurul prefeței romanului „De două mii de ani”.

Primele pagini ale lucrării încep relatarea din luna februarie a anului 1935. Deși autorul răspunsese atacurilor referitoare la romanul „De două mii de ani” prin intermediul unui eseu intitulat „Cum am devenit huligan”, criza interioară și de conștiință par să își facă apariția abia acum, prin intermediul acestui veritabil „jurnal de bord”, care va deveni un ecou al neliniștilor lăuntrice ale lui Mihail Sebastian, precum și al crizelor din viața politică românească și europeană.

Lucrarea lui Mihail Sebastian include în paginile sale, elemente ale unui jurnal intim, al experiențelor de ordin sentimental ale autorului, un jurnal de creație, un jurnal evreiesc, precum și un jurnal intelectual și politic al perioadei 1935-1944.

Ca jurnal intim, Mihail Sebastian include aici transpuneri ale stărilor sale interioare, ale experiențelor sentimentale, ale relațiilor de familie, cu mama și cu cei doi frați ai săi, transcrieri ale unor vise cutremurătoare, numeroase impresii de lectură și referiri la piese muzicale clasice ascultate la radio sau în sala Ateneului.

Iata cateva considerente critice asupra acestei capodopere:

"...De la tulburătoarele pagini prefaţate de Nicolae Manolescu în nr. 2/1976 al revistei Manuscriptum, această carte a căpătat în ochii aşteptărilor noastre pur şi simplu proporţii de mit [...] Mitul se relevă a fi într-adevăr o realitate..."

Dan C. Mihăilescu




"Mă grăbesc să spun [...], ştiind bine opera lui Sebastian, împlinirile şi denivelările ei, că acest jurnal, scris nu întotdeauna cu plăcere, este capodopera creaţiei sale. Ba mai mult - şi ştiu să-mi măsor bine cuvintele -, cred că e una din creaţiile cele mai rezistente din memorialistica românească..."


Z. Ornea




"Citindu-l pe Sebastian, e peste putinţă să rămîi acelaşi. Problema evreiască devine problema ta. [...] Deşi român, sau poate tocmai de aceea, îţi descoperi, alături de Sebastian, rădăcinile fricii dezumanizate, umilinţa nimicitoare, oboseala de a lupta, dezgustul pentru inconsecvenţa prietenilor şi solidaritatea cu victima absolută."


Vasile Popovici




"Jurnalul e devorat ca o Carte Albă şi se citează din el frenetic ca din Caţavencu. Succesul are întotdeauna tristeţi inerente. Dincolo de modenităţi bine satisfăcute, apar şi crize de conştiinţă, cu iluminări, zdrobiri şi mîinii ţîşnite dinspre ambele extreme pe care nici Jurnalul acesta nu le va potoli."


Radu Cosaşu




"Există pasiuni şi pasiuni: jurnalul lui Sebastian le-a stîrnit pe acelea ideologice, retrăite totuşi cu liniştea degustării [...] În fond, dimensiunea pe care Jurnalul lui Sebastian a dobîndit-o în jumătatea de secol trecută peste el este o anumită universalitate."


Nicolae Manolescu