Revenind la subiectul Bac-ului, observ ca majoritatea elevilor implicati in acest examen, exprima o stare de dispret fata de viata de licean care "nu i-a invatat nimic", si una de confuzie fata de viitorul care li se deschide in fata! mi-aduc aminte ca pe la sfarsitul anilor '80 imi duceam calvarul ca elev de gimnaziu, care e obligat sa suporte o uniforma zi de zi si e aspru pedepsit daca-si uita "cravata rosie de pionier acasa", sa se tavaleasca pe dealuri adunand la prune si pe camp, culegand la rosii sau sa incaseze la palme de la directorul revoltat pe chica mea ce depasea prea des dimensiunea regulamentara.
Refugiul il constituiau cartile a caror lectura devenea un univers alternativ si liber, cel putin pentru timpul extrascolar. Speram ca, odata cu intrarea la liceu, lucrurile se vor schimba radical. Convingerea imi venea din discutiile cu un var mai mare, elev la un liceu de prestigiu din Pitesti, care imi povestea cam cum decurg orele pe la ei. Mult mai multa seriozitate, mai mult de predat, de invatat, dar si o alta atitudine a profesorilor vis-a vis de elevi, mai lejera, mai degajata. Elevul devenea un partener al profesorului, un colaborator si chiar un prieten. Informatiile lui imi erau confirmate de filmele "de epoca" din seria LICEENII. Liceul era spatiul cautarilor, al primelor iubiri, al descoperirii propriului ego, al stabilirii drumului in viata totul sub indrumarea unor profesori de exceptie, gen Socrate.
Si daca vroiai sa iesi cu o fata de buna conditie trebuia sa ai CV-ul beton, pentru ca succesul la invatatura iti garanta si intrarea la facultate si de aici, si o situatie materiala buna.
A venit revolutia si ierarhia valorilor s-a inversat. Cei care facusera negustorie cu tuica, vandusera rulmenti la turci sau blugi in Ceair, isi puteau permite sa investeasca si in "educatia" odraslelor propri, platind meditatii "pe naspa", asigurandu-le geamantane de scutiri sau interesandu-se cand pica ziua de nastere a dirigintei. Prin Pitesti, parinti "bazati" sponsorizau dotarea laboratoarelor de informatica pentru ca "ala micu'" sa se poata relaxa nestingherit in carciumi. Singurii care mai invatau sparand in adeverirea zicalei "cine are carte are parte" erau cei de conditie modesta sau carora parintii le acordasera educatie, privandu-i insa de tzoale de firma si tigari fine.
Pentru toata lumea liceul s-a transformat dintr-o perioada de varf, intr-una de tranzitie. Orele de curs si-au pierdut din consistenta, pentru ca profesorii si-au dat seama ca scoala nu mai are cautare. Elevii constinciosi se simteau neglijati, in timp ce chiulangii se plictiseau de moarte. Toti sperau sa treaca mai repede acest calvar, primii pentru a veni facultatea unde puteau intr-adevar sa-si demonstreze capacitatea, ceilalti sa-si ia "binemeritatul" permis de conducere, iar taticii sa le daruiasca o masina (cel putin BMW!) care sa le asigure succesul in fata sexului slab (de inger).
De un an de zile de cand predau la liceu, am tot incercat sa deslusesc "misterul" pentru care adolescentii sunt tot mai deprimati, mai scarbiti de viata, mai nerabdatori sa se incheie "perioada de detentie". Raspunsul, in majoritatea cazurilor era lipsa unei oferte adevarate din partea scolii, a unor activitati cu adevarat profitabile si interesante, imposibilitatii, in cele mai multe cazuri de a stabili punti de legatura sau subiecte comune de discutie intre ei si profesori.
La ultimul clopotel putini mai lacrimau la auzul celebrelor versuri: "Timp,/Nu fi hain, /Sa mai fim liceeni/Macar putin!". Cei mai multi, scrasneau printre dinti: al dracu' sa fie care-o mai calca pe-aici!
Articolul descrie o anumita atmosfera care stapaneste scoala romaneasca si cred ca o face bine. Se vede preocuparea si ingrijorarea in fata acestei realitati.
RăspundețiȘtergereIn acelasi timp, incerci sa descifrezi cauzele acestei situatii (coborand in anii de inceput ai "democratiei originale")si sa gasesti explicatii. Din punctul meu de vedere, raul nu a venit dintr-o data, impins de la spate de anumiti parinti imorali, sau de elevii care umpleau barurile... Astea au fost intotdeauna, si in anii comunismului "pilele si relatiile" functionau, chiar foarte bine: iti aduc aminte numai de gluma cu P.C.R. (pile, cunostinte, relatii). Impostura in sistem, minciuna, ocultarea adevarului, festivismul fortat si absurd sunt caracteristici ale acelei epoci, ele se pastreaza si astazi , sau au luat forme exagerate uneori, din pricina continuitatii si nu a vreunei rupturi in mentalitate odata cu revolutia din '89. Tot asa, nici acum la 20 de ani dupa revolutie nu cred ca sunt multi elevii care asteapta BMW-ul la majorat, cei mai multi sunt dezorientati si lipsiti de suport intr-o lume pe care o percep ostila si fara valori morale. Pe de alta parte, daca lucrurile stau asa cum le-ai descris, ce oferta mai poate face scoala? Elevului care ar spune "sa fie al dracu' cine o mai calca pe aici" nu prea ai ce sa ii mai oferi. Din ceea ce am vazut eu, fostii elevi se intorc cu drag la scoala, la festivitati, la diverse actiuni sau macar sa astepte vreo prietena la poarta liceului, si aproape toti au o "nostalgie" pentru vremea petrecuta in liceu.
Consider articolul binevenit daca va naste o dezbatere reala, as vrea in primul rand opinia celor care mai sunt inca elevi.
Felicitari pentru subiect si astept si alte pareri! Daca e cazul voi reveni cu adaugiri sau completari!
Un coleg de facultate are o expresie pe care o foloseşte destul de des când vreunul dintre noi se plânge că e foarte mult de învăţat: "Facultatea asta nu e făcută să treacă toată lumea!", spune el şi pe lângă faptul că sunt de acord în această privinţă, consider că şi la liceu este valabilă treaba în sine. Prea mulţi termină ciclul liceal; este şi vina profesorilor, iar eu nu încerc să atac sau să jignesc pe cineva, numai că, şi dacă nu mă înşel tot dvs. mi-aţi trimis un articol de curând care se referea la dorinţa profesorilor universitari de reintroducere a examenului de admitere la facultate, acei chiulangii şi nu numai ei, ci şi aceia care nu îşi dau interesul ar trebui sancţionaţi. Spun asta pentru că numai aşa li se poate tăia elanul; ei se bazează pe faptul că fie şi cu 5 dar vor trece clasa, iar vis-a-vis de BAC nu îşi fac probleme pentru că, dacă nu se rezolvă prin meditaţii la greu într-a XII-a, se rezolvă acolo la faţa locului. Cu alte cuvinte nu sunt doar elevii de vină. Să nu îi uităm nici pe profesorii care forţaţi de megalomania care nu le mai permite să dea "tot ce e mai bun" la ore şi să pastreze pentru un cadru mai privat "multitudinea de cunoştinţe" de care dispun sau de sistem, apelează tot mai des la această tehnică a meditaţiilor exagerat de scumpe, pe care şi le pot permite doar unii, cei care mai au o urmă de interes trebuind să fie mulţumiţi cu puţinul pe care profesorul tăgăduieşte să îl ofere la curs, nemaivorbind de faptul că şi notele variază în funcţie de cum frecventezi orele de meditaţie şi mai puţin pe cele de curs. Cât despre farmecul liceului el rămâne...dar mi se pare prea puţin important în ultimă instanţă pentru că amărăciunea din jur e mult mai mare.
RăspundețiȘtergereMultumesc pentru comentarii. Marturisesc ca mi se par mai bune decat articolul in sine, dar asta este ultima mea problema... Ma bucura ca vad comentarii care spun ceva, care aduc completari, care te pun pe ganduri. Tocmai asta e si scopul blogului de a crea o emulatie, o atitudine.
RăspundețiȘtergereDaca e sa il credem pe Florin Constantiniu poporul roman nu a valorizat niciodata educatia, "ai carte, ai parte" sugerand de fapt fericirea adusa de titlul de proprietate asurpra unui lot de pamant.
RăspundețiȘtergereO varsta de aur a liceului romanesc - in privinta calitatii - a existat probabil in interbelic, date fiind nivelul de retribuire al profesorilor si selectivitatea anteorioara invatamantului de masa.
Dar parca nici atunci beneficiarii nu erau fericiti cu liceul - din cauze ce tineau de pedanteria profesorilor ori de tirania bacalaureatului la 12 materii.
Probabil ca degradarea nivelului educatiei liceale pe care o descrieti e autentica, dar nerabdarea de a incheia conturile cu ultimul stagiu generalist ce reuneste de multe ori analfabeti functionali si elevi supradotati e prezenta oriunde in lume.
Teza continuitatii institutionale (comunism - postcom) e atragatoare, dar subiectii (elevi) sunt mult mai mult astazi oamenii timpului lor decat erau inainte de 89. Toate actele de violenta si scenele de exhibtionism (dansul din buric pe catedra) de negandit in logica puritana a comunismului romanesc au devenit locuri comune determinate nu numai de dezvrajirea prin youtube dar si de imitationismul 'modelelor' produse in serie consumerista.
Sunt o eleva a acestui liceu care a terminat clasa a 8-a, urmand mai departe sa intru la filogie, cu Dumnezeu inainte, dar cu media de admitere pe care o am sunt sanse destul de mari fiu selectata. Impresia lasata de colegi si de profesori este una destul de buna, dar intentionez sa spun in legatura cu acest dor fata de ultimii ani de gimnaziu, ca aceasta impresie se datoreaza mai mult profesorilor cu care vreau sa colaborez in continuare. Profesori ca doamna Ivascu Catalina, Nedelcu Maria, Nasta Angela si ca domnul Fugulin Dan, Zaharia Adrian nu o sa-i uit prea usor... de la dumnealor consider ca am avut ce invata, asta in afara materiei predata. Negresit, in timpul celor patru ani de liceu o sa am alte modele si poate ca printre acestea se va strecura si acel domn profesor, caruia tot liceul i se adreseaza: '' Domn profesor, asa-i ca o sa luati clasa noastra anul viitor... mai veniti la noi la ora?'' si cate nu mai sunt. Pentru ca iubirea fata de profesori nu este altceva decat stima, cel putin pentru mine. Si asta datorandu-se apropierei pe care o au fata de noi, elevii. Sunt unii profesori care dau 10 pe doua cuvinte spuse, lectia avand nu mai mult de zece, ulterior noi invatandu-ne sa ne vina apa la moara si tot asa... intr-un final profesorul sa realizeze ca noi, in loc sa pastram o liniste de nici musca sa nu se auda la ora, facem exact pe invers. Da, majoritatea elevilor nu stie sa aprecieze bunatatea lor, si asta nu numai in cadrul orelor de curs. Asta urasc cel mai mult la om, sa-ti dai seama ca trebuie sa fi al dracu sa nu te ia omul de prost.
RăspundețiȘtergereAcest comentariu l-am dat pe baza relatiei profesor-elev si nu in ultimul rand pe baza profesorilor fata de care simt o stima imensa. Luati filologia, va rog!
Foarte dragut ati pus problema. Bineinteles ca se poate discuta pe acest subiect mult si de preferat bine, pentru ca sunt multe nuante, multe detalii, multe lucruri stiute de multi, discutate de putini, sau chiar nediscutate.
RăspundețiȘtergereTrist este ca scoala in sine a ajung la statutul de formalitate, de mijloc, un tunel prin care trebuie sa treci, la capatul lui aflandu-se o hartie. Hartie fara de care drumul mai departe iti este inchis.
Mihai Fugulin a spus o cheste foarte buna: "bac-ul este cel mai greu examen din viata si dupa el ai drum deschis catre 5 doctorate" in ziua de azi. Se spune ca totul are un pret. cred ca in mod special diplomele, statutul, imaginea. Chiar si banii au un pret :)). Ei bine, inca nu s-a ajuns sa se cumpere si dimploma de bacalaureat (direct. pentru ca indirect se poate spune ca si asta se cumpara, "la fata locului" asa cum spunea Mihaela mai sus). si fara ea ar fi o problema, pentru ca, pentru colectionarii de diplime asta este necesar in inceperea "hoppy-ului". Unde mai pui ca nici ceilalti elevi nu se mai streseaza, nimeni nu se mai streseaza (poate decat cei care vor o nota mare, majoritatea fiind a celor care sunt interesati doar de promovare, de patalama adica). Auzi in continuu, la afirmatia: "Ba, vine bac-u !!", "Eaahh, da-l dracu, gasesc eu de la cine sa copiez, ma descurc..".
Nu trebuie sa fie de mirare faptul ca multi elevi tanjesc dupa terminarea liceului, abia asteapta sa plece, sa faca altceva. Sunt multe motive pentru care se intampla asta, obiective chiar. Si daca ar fi ceva dupa care le-ar parea rau ar fi cu siguranta perioada liceului, varsta, nu liceul in sine, nu orele de curs, nu materiile, nu profesorii, cu care, cu putin noroc poti pastra legatura si dupa. Liceul trebuie privit ca un ajutor, ca un mediu de formare pentru viata. Si lucrul asta nu se invata din materiile de la scoala ci din relatiile cu oamenii, din captarea de noi informatii, care nu tin in mod special de scoala. Este un ciclu primar in scoala vietii si nu trebuie sa trecem pe langa el (ci prin el) pentru ca altfel ne vom trezii nepregatiti in urmatoarele etape.
Pana si Doriana a spus un lucru foarte dragut: "Fiecare, pana la finalul liceului, a realizat ce si-a propus". ceea ce inseamna ca tine de noi, tine de fiecare om in parte, modul cum isi alege sa petreaca liceul si ce-si alege sa invete din el.
Aaa .. si legat de ce a spus proaspatul licean anonim de mai sus..
RăspundețiȘtergereO sa-ti dai seama de mai multe lucruri si persoane pe masura ce inaintezi in varsta. o sa-ti faci si o sa-ti schimbi pareri in continuu, o sa fie interesant. Multa bafta si grija mare cum iti alegi oamenii din jurul tau (in special favoritii).!!